marți, 9 decembrie 2008

piesa

Bucata din sem 2 de anu trecut. Mie mi se pare cam putin.
video

Orny Adams

Nu vreau sa fiu Orny Adams. Vreau sa fiu oricine altcineva dar nu el. Am lucrat cu un tip zilele astea la fel de ciudat ca el. Si lumea e plina de Orny Adams. Inca el un caz bun pentru ca el a reusit in 10 ani sa strang un material bun pentru o ora de show. Dar sunt alti Orny Adams care nu fac nimic. Stau toata viata gandindu-se cat sunt de buni si cat au realizat. Multi apar altfel la TV sau in showuri dar cand ii observi in privat, lucrurile se schimba. Devin incapatanati, devin laudarosi, plini de ei.. devin Orny Adams.
Poate fiecare din noi avem un pic din Orny Adams dar mai putin... asa cum e Cosby, sau mai mult cum e radu Caprini. Macar Orny Adams e la NY sau in LA dar Caprini e in Bucuresti si nu face nimic... Macar Orny Adams are talent...de a cauta... si saracul cauta de ani de zile materiale. Mi se rupe inima cand asa penibilitati de oameni si totodata ma buseste rasul.
Nu vreau sa fiu Orny Adams.

luni, 8 decembrie 2008

...

De multe ori am inceput sa scriu despre asta si m-am oprit. Nu am cum sa fac armata. Poate ca asta e unul dintre motive. Acolo, la recrutare, mi-au spus ca-s inapt de armata, ca-s labil psihic. De parca eu nu stiam asta. Ciudat dar se pare ca eram un mic emo p'atunci. Eram in stare sa mor pentru orice. De cand sunt inconjurat de moarte si inmormantari parca nu mai vreau atat de tare sa mor. Parca vreau din ce in ce mai mult sa traiesc. E aiurea pentru ca eu, fara sa stie lumea, eram un Tiby. Poate ca din acest punct de vedere am fost singurul care l-a inteles. Niciodata nu l-am condamnat pentru alegerea lui. Totusi, din acea seara in care stiam ca moare si l-am lasat, ca un cretin care crede ca-l intelege, din acea seara ceva s-a schimbat in mine. De cand am vazut cat de usor este sa mori, sa nu te mai bucuri de lucrurile de dupa: durere, betie, suparare, sau doar licenta. Cand am realizat cat de mic sunt si cat de usor este sa fii uitat. sa nu iti simta nimeni lipsa... toti sa-si vada de viata total indiferenti la ce erai in nebunia ta intre viata si moarte. Nu prea sunt coerent dar e greu sa fiu in situatiile astea. e clar ca-l tin minte pe Tibi pentru gugulan, pentru iaurt, pentru Gogu pentru orice... pentru viata... pentru ca a fost cel mai bun prieten al meu in ultimile 2 luni..poate singurul in acele ultimile luni de studentie. Recunosc ca atunci, acolo, a murit si studentul din mine. Poate de asta acum nu mai ies, nu mai sunt student cum eram. E greu... cand vezi ce usor se moare... ce usor nu mai ai nimic...nu mai NICIODATA apa, nu mai vezi hartie, o femeie, parintii, lumina...
O saptamana am fost socat cand am aflat de moartea domanei Agapin. Desi poate nu eram in cea mai buna relatie cu aceasta... parca acum imi este dor de ea... Un prieten, un priten despre care nu se stia ca imi este un bun prieten...Stefan Paun... am auzit zilele trecute ca a murit... nici nu m-am interesat de ce si cand si cum. NU am vrut sa mai stiu. Nimeni nu a stiut ca noi am fost buni prieteni. Am fost impreuna impreuna in republica Moldova. Acolo am legat...poate numai pentru noi, o prietenie sudata mai ales de ras.. de situatii penibile, de sforaitul lui tata, de betie, de demagogie de orice... de racii de pe maulu nistrului, de gorgoaze de "visheuri" si de victorii.... Mari artisti mor. Mor si nu apuc sa-i intalnesc sau sa-i vad ... eu chiar speram sa-i vad pe Isaac Hayes sau pe Bernie Mac sa-l vad la un stand-up... Macar pe Anca PArghel vroiam sa o vad cum canta live... din pacate am vazut-o doar la capela.. si acolo tras de maneca de Alex. Parca toata lumea moare. Mi-e teama ca nu o sa apuc sa-l cunosc pe Johnny Raducanu, ca bunica nu o sa-si vada stranepotii, ca nu o sa apuc sa dau o bere lu bunicu dupa un spectacol la care sa vina sa ma vada. Sunt cam disperat. De unde nu ma interesa NICIODATA de viata si de moarte am ajuns sa ma tem, sa fiu disperat. Frate parca peste tot, toti mor... lista cu cei care au murit din pacate e mai mare dar nu vreau sa ma mai gandesc.