marți, 27 octombrie 2009

apel umanitar de la Razvan Rotaru

Ma cheama DEMI si in final o sa aflati si de ce. Nu cred ca am mai mult de 4 luni jumatate sau, poate, cinci. Insa as vrea sa stiti ca as putea povesti despre mine, cat altii in ani de viata. Sunt un pui de catel; dupa cum arat in oglinda ma prezint ca un cocker, iar dupa inima si putere…sunt cel putin un rottweiller. In urma cu o saptamana, din claia mea de fan, ascunsa dupa un gard, pe o strada din Buhusi, in care stateam ascunsa de frig, am zarit o silueta venind direct spre mine. N-am apucat sa ma dezmeticesc bine ca am fost luata pe sus, infofolita cu o patura si…dupa vreo 2 minute am fost lasata usor jos. M-am uitat in jurul meu si am revazut acea silueta, de data asta mult mai clara, care s-a indepartat usor si m-a lasat sa descopar ce era in jurul meu. Auzisem silueta vorbind cu o alta, aflata in acelasi loc, ca ma aflam intr-o casa de om. Oameni mai vazusem, dar o casa de om nu. Frumos loc; caldura, curatzenie, linishte si…papicaaaa. Am deja o saptamana de cand ma aflu in casa de om, timp in care am aflat despre mine ceea ce o sa va povestesc si voua.
In urma cu mai bine de o luna, pe cand aveam vreo 3 luni de viata, cu totul, un nene a trecut cu masina peste mine. Mi-a fracturat coloana si mi-a dizlocat sholdul; mi-a rupt labutzele din spate si una dintre ele mi-a scos-o din articulatie. Nu i-a pasat si m-a lasat in mijlocul drumului. M-am tarat pana in parculetzul de langa Scoala nr. 2 din Buhusi, acolo unde dom’ primar a pus o casutza dintre cele care se gasesc prin fata blocurilor din targ. Am stat acolo vreo 2 saptamani; oamenii imi aduceau mancare. Nu am mai putut merge de atunci decat cu labutzele din fata, taraindu-ma pe cele din spate sip e funduletz. Dupa o perioada, nu stiu cum, dar am ajuns intr-un sant, la marginea orasului. Omul care m-a scos de acolo i-ar fi spus siluetei care m-a luat si m-a infofolit in patura, ca eram aruncata in boscheti si vreo doi sobolani imi dadeau tarcoale. Am mai auzit ca omul care m-a vazut in sant, m-ar fi luat de acolo si m-a fi lasat in fata blocului de unde am fost luata si adusa in casa de om. Am stat sub cerul liber o saptamana; am fost plouata si noaptea temperatura a coborat uneori si sub zero grade. Intre timp fracturile mi s-au prins; am avut noroc si nu am ramas paralizata, dar sudura oscearelor mele s-a facut aiurea. Bazinul imi este deplasat iar labutele din spate nu le pot folosi. In urma perioadei lungi in care am mers tarash, m-am ales cu cateva rani. Auzisem ca doi doctori au zis ca ar fi mai bines a ma eutanasieze, insa cele doua siluete au refuzat. Dar toate astea nu mai conteaza acum, pentru ca de o saptamana incoace cele doua siluete din casa de om au mare grija de mine, ranile par a se vindeca, in maxim o saptamana o sa-mi vina si caruciorul-protez care sa ma ajute sa ma deplasez usor si, mai presus de toate, este pentru prima oara cand sunt fericita si bucuroasa de viata. Latru, tzopai, sar dupa mushte, ma gudur si ma dau mereu pe langa cele doua siluete. Am auzit ca se zbat sa gaseasca un medic bun in tara care sa se incumete sa ma si opereze; cica asa e posibil sa-mi recuperez mersul. Sunt mandra nevoie mare si am grija de casa de om; nimic nu-mi sta in cale.
Pentru ca in scurt timp voi putea sa merg din nou, ajutata de proteza-carutz, mi-as dori sa fiu adoptata de cineva cu inima buna. Nu cer nimic in schimb; sunt cuminte, inteligenta si intelegatoare, doar sa fiu iubita. Asa ca, cine doreste sa ma ia acasa, va rog sa scrieti pe mail – razvanjur@gmail.com sau sa sunati la 0745389232. Pentru orice loc din tara, voi veni eu la noul meu stapan; voi doar sa ma vreti.

PS – am promis ca va voi spune si de ce mi s-a pus numele DEMI: pentru ca nu-mi pot folosi in mers decat jumatate dintre labute; doua din patru; iar “demi” inseamna jumatate.

Va multumesc tuturor celor care au avut rabdarea sa-mi citeasca povestioara.

5 comentarii:

Anonim spunea...

Daca n-as avea inca doi catei si 2 pisici, as lua-o. E tare draguta. Am sa anunt la scoala.
Carmen, ma-sa

Razvan spunea...

saru-mana tanti Carmen; DEMI va multumeshte pentru implicare si vrea sa va spuna ca este extrem de frumoasa, jucausa si vaneaza chiar si mushte...
unde mai pui ca e si foarte cuminte si, mai ales, iubeste enorm oamenii

MirekEm spunea...

RAZVAN nie wiedzialem, że jesteś człowiekiem o gołębim sercu :) hełm motocyklowy o tym nie mówił.

Razvan spunea...

Hey, Mirek... I believe you're the friend that I've meet last summer in Biertan, with the bike, but I don't understand a word from your comment...

MirekEm spunea...

I did not know that you are a man of dove heart.
Your helmet is negation of this :)

P.S. Did you got an email from me on ~5 january 2010?
Best regards
mirek.mocko@gmail.com

Poland