sâmbătă, 31 octombrie 2009

generatia old school

am primit pe mail un articol. e vechi, se pare ca l-a mai citit o data dar de data asta parca finalul, cu pastilele neprotejate de copii, mi-a placut mai mult. il pun si eu poate se simte Horia lu Titz sa dea un comment:

Ultimii copii ai comunismului , nascuti la inceputul anilor 70-80, nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data. Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea”, “Castel”, “Ratele si vanatorii”, “Tara, tara! Vrem ostasi”,”Prinsea”,”Sticluta cu otrava”,”Pac Pac”, “Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri. Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri”. La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills,Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie siciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii,dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit “Licurici”, “Pif”, Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita”, sau “Flori, fete sau baieti”, sau “Adevar sau Provocare”,sau orice ne dadea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine iubeam”. Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia”,care inca roseam la cuvantul “sex”, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole,sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea. Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastille cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house”, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV,noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus”. Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers”… Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru !

vineri, 30 octombrie 2009

pentru camera 94 C4 Targusor

Pentru camera in care oricat si oricum si oricati am fi concurat, orice categorie: miros, putere, decibeli, durata, persistenta, orice categorie era castigata de victor. pentru el, cu aportul lui Paul si nasul lui Sorin va ofer flatulo-show:



ca sa distrugem si mitul

perle profesori ep I

Hexagonul cu cinci laturi e triunghi.
Ma faceti sa ma simt ca-ntr-o gradina cu legume!
Scrieti tehnica de ridicare a matricilor la n ca sa nu ramaneti handicapati…din punctu’ asta de vedere...
Criteriul asta e foarte important, extraordinar, exceptional, e foarte de mare efect…!
In carte este poza orasului Glasgow care este in Franta (profa de istorie)
Profesora vine in clasa cu o plansa pe care era desenata o vaca si zice:
-Copii in fata voastra aveti o vaca.
Am fost hartuit ziua în amiaza mare de niste golani azi noapte pe la ora 12.
Care si-a schimbat parintii în vara asta?
Când vin, sa gasesc absentii pe catedra.
Vorbeste, ma, ca de-aia ti-a dat statul limba si Dumnezeu carte.
Nu mai scrieti cu voce tare ca-i deranjati pe ce-i care scriu în gând
Între corpul tau si Pamânt, domnisoara eleva, exista o atractie fatala.
Va puteti gândi la ornitorinc ca la o rata mamifera, copii
Puneti-mi si voi o întrebare desteapta, ca de pilda: De ce nu pica Luna în capul meu?
Stai pe Pamânt si habar n-ai ce se întâmpla în Cosmos vis-a-vis de tine!
Oamenii au renuntat la traiul aerian si au coborât din copaci pe pamânt.
ÃŽn timpul iernii, la plante le cad organele.
Daca ai mai multe lentile de discutat, nu-si mai continua drumul pe acelasi drum, nu?
Nu trebuie sa ne suparam ca calul avea picioare, fiindca de fapt Horatius nici nu lua asta în seama.
Nu conteaza ca canibalul l-a ucis pe om, ci de ce îi era foame canibalului.


di la paul

joi, 29 octombrie 2009

sa zambim cu muzica--- in pink

eu am pus filmuletul cu apusul la buhusi pentru ca mi se parea frumos si nu pentru a va intrista. acum, sa va scot din zona, pun ceva simpatic. am mai pus ceva din concertul asta cu jason mraz. e o mare lectie de muzica la rece. baiatul stie si somalezo-neozeelandezu ala stie si el meserie. o sa va placa:

marți, 27 octombrie 2009

Apusul meu! Va rog sa va uitati.

Am asteptat 2 saptamani sa pun acest video pe blog, timp in care nimeni nu l-a vazut cu adevarat gata. acum il prezint gata pe blog. nu stiam daca sa il pun sau nu. ultima luna la Buhusi am fost fascinat de peisajele pe care dealurile noastre le ofera si de Muntii ce ne inconjoara : Gosmanului si Tarcaului. Au fost zile atat de senine ca vedeam Ceahlaul in detaliu, vedeam varfurile, ciobanii si cusmenele lor... Totul. Era atat de romantic dar dureros in acelasi timp, atat de frumos dar trist incat a trebuit sa iau cu mine o bucatica din toate astea. Am filmat o ora un apus si imi pare rau ca nu am tehnologia pentru a va arata o panorama adevarata, HD cu muntii care se vedeau ingrozitor de clar si "aproape". Am facut acest filmulet de 4 minute si am incercat cu modesta mea pregatire si fara pic de talent sa fac o melodie gen Govi sau ceva mai budha bar cu intrumentele mele. Imi cer scuze pentru calitatea filmarii si inregistrarii intrumentelor dar o sa ma perfectionez. Sper sincer sa va placa si ar insemna FOARTE MULT pentru mine daca v-ati uita cu adevarat 4 minute la acest filmulet. Foarte mult. Va multumesc!

apel umanitar de la Razvan Rotaru

Ma cheama DEMI si in final o sa aflati si de ce. Nu cred ca am mai mult de 4 luni jumatate sau, poate, cinci. Insa as vrea sa stiti ca as putea povesti despre mine, cat altii in ani de viata. Sunt un pui de catel; dupa cum arat in oglinda ma prezint ca un cocker, iar dupa inima si putere…sunt cel putin un rottweiller. In urma cu o saptamana, din claia mea de fan, ascunsa dupa un gard, pe o strada din Buhusi, in care stateam ascunsa de frig, am zarit o silueta venind direct spre mine. N-am apucat sa ma dezmeticesc bine ca am fost luata pe sus, infofolita cu o patura si…dupa vreo 2 minute am fost lasata usor jos. M-am uitat in jurul meu si am revazut acea silueta, de data asta mult mai clara, care s-a indepartat usor si m-a lasat sa descopar ce era in jurul meu. Auzisem silueta vorbind cu o alta, aflata in acelasi loc, ca ma aflam intr-o casa de om. Oameni mai vazusem, dar o casa de om nu. Frumos loc; caldura, curatzenie, linishte si…papicaaaa. Am deja o saptamana de cand ma aflu in casa de om, timp in care am aflat despre mine ceea ce o sa va povestesc si voua.
In urma cu mai bine de o luna, pe cand aveam vreo 3 luni de viata, cu totul, un nene a trecut cu masina peste mine. Mi-a fracturat coloana si mi-a dizlocat sholdul; mi-a rupt labutzele din spate si una dintre ele mi-a scos-o din articulatie. Nu i-a pasat si m-a lasat in mijlocul drumului. M-am tarat pana in parculetzul de langa Scoala nr. 2 din Buhusi, acolo unde dom’ primar a pus o casutza dintre cele care se gasesc prin fata blocurilor din targ. Am stat acolo vreo 2 saptamani; oamenii imi aduceau mancare. Nu am mai putut merge de atunci decat cu labutzele din fata, taraindu-ma pe cele din spate sip e funduletz. Dupa o perioada, nu stiu cum, dar am ajuns intr-un sant, la marginea orasului. Omul care m-a scos de acolo i-ar fi spus siluetei care m-a luat si m-a infofolit in patura, ca eram aruncata in boscheti si vreo doi sobolani imi dadeau tarcoale. Am mai auzit ca omul care m-a vazut in sant, m-ar fi luat de acolo si m-a fi lasat in fata blocului de unde am fost luata si adusa in casa de om. Am stat sub cerul liber o saptamana; am fost plouata si noaptea temperatura a coborat uneori si sub zero grade. Intre timp fracturile mi s-au prins; am avut noroc si nu am ramas paralizata, dar sudura oscearelor mele s-a facut aiurea. Bazinul imi este deplasat iar labutele din spate nu le pot folosi. In urma perioadei lungi in care am mers tarash, m-am ales cu cateva rani. Auzisem ca doi doctori au zis ca ar fi mai bines a ma eutanasieze, insa cele doua siluete au refuzat. Dar toate astea nu mai conteaza acum, pentru ca de o saptamana incoace cele doua siluete din casa de om au mare grija de mine, ranile par a se vindeca, in maxim o saptamana o sa-mi vina si caruciorul-protez care sa ma ajute sa ma deplasez usor si, mai presus de toate, este pentru prima oara cand sunt fericita si bucuroasa de viata. Latru, tzopai, sar dupa mushte, ma gudur si ma dau mereu pe langa cele doua siluete. Am auzit ca se zbat sa gaseasca un medic bun in tara care sa se incumete sa ma si opereze; cica asa e posibil sa-mi recuperez mersul. Sunt mandra nevoie mare si am grija de casa de om; nimic nu-mi sta in cale.
Pentru ca in scurt timp voi putea sa merg din nou, ajutata de proteza-carutz, mi-as dori sa fiu adoptata de cineva cu inima buna. Nu cer nimic in schimb; sunt cuminte, inteligenta si intelegatoare, doar sa fiu iubita. Asa ca, cine doreste sa ma ia acasa, va rog sa scrieti pe mail – razvanjur@gmail.com sau sa sunati la 0745389232. Pentru orice loc din tara, voi veni eu la noul meu stapan; voi doar sa ma vreti.

PS – am promis ca va voi spune si de ce mi s-a pus numele DEMI: pentru ca nu-mi pot folosi in mers decat jumatate dintre labute; doua din patru; iar “demi” inseamna jumatate.

Va multumesc tuturor celor care au avut rabdarea sa-mi citeasca povestioara.

fun


tot ce face paul l-a invatat.. acum, dupa vietnam, dupa operatii, e un pic mai greu sa le faca pe toate, plus ca el a fost si bolnav.. nah, intelegeti voi...

am avut orgasm...

in sfarsit, dupa luni de asteptari si retinere, dupa nopti intregi de abstinenta a venit momenul cel mare. in sfarsit am avut orgasm. partea proasta este ca l-am avut cu varul meu in masina. ma intorceam de la Galati (unde a fost oribil, am ajuns acolo si era de-o tristete iesita din "comuna", am mers 2 ore pe jos in galati la 2 noaptea si nu am intrat nicaieri sa bem o bere... prea trist... NU VIZITATI GALATIul). pe drum l-am sunat pe tizul meu Stefan Ferentz. cu el am avut orgasm. prin telefon. DA! SHNELE SNELE ICH COME TU BIST VEZUVIUS (cum ar spune Badea). eu eram... si vezuvius exploda! as frumos vorbea Stefan la telefon, incredibil... mi-a spus a doua cea mai frumoasa veste pe anul 2009. vestea mi-a creat orgasmul cu Marian in dreapta si cu 150 la ora pe A2. vestea era: vine Chris Rea in concert la Bucuresti!!! Minunat, mirific, mirobolant, extrqordinar. de fapt a fost un orgasm multiplu si cu socuri ulterioare. mai ales ca e 1 milion biletul. maine ma duc la diverta sa imi iau. dupa cum ati observat in ultima perioada pe blog, sunt un mare fan Chris Rea si abia astept sa il vad. sincer nu prea am putut sa adorm din cauza entuziasmului dupa orgasmul cu stirea. sau stirea cu orgasmul. ma rog, intelegeti voi. acum astept sa imi gasesc partener(a) dispus(A) sa merga cu mine la Chris. va fi demential. eu il bat la cap- pana incepe spectacolul cu si despre viata si cariera lu Chris si apoi sa ne minunam si sa sorbim impreuna concertul. deci, daca ai peste 1 metru 70, iti place muzica buna(nu asculti manele), porti sub 42 la pantof si nu iti pute gura (ca stai langa mine la concert si nu vreau sa ma ofilesc - "so candeles gur-a flori") atunci hai pe 6 februarie 2010 la Sala Palatului cu mine sa ne orgasmuim pe muzica lu Chris Rea. hai ca pun si o "pesa" de-a maestrului..(apropo este irlandezo-italian chris:D, ma gandeam ca asa o sa incep sa povestesc despre el inainte de concert cand strigam cu totii "ceapa ceapa sa inceapa!):