duminică, 24 ianuarie 2010

scrisoarea lui Visniec

Iubito, nu stiu daca voi mai putea scrie sau trimite aceste scrisori. Nu am acum un motiv concret. Doar ca asa simt. Imi vin idei si sentimente despre care as vrea sa iti scriu. Am scrisori intregi in cap sa ti le trimit dar simt ca nu... Ca mai bine nu le mai trimit. Poate orasul asta de metal a transformat ceva in mine, nu stiu. Chiar nu stiu sa iti spun exact de ce. Dar stiu ca ma intelegi si stiu ca ma cunosti si daca simt ceva inseamna ca nu e in van. Stiu ca ai incredere in mine si stii ca asta nu schimba absolut nimic din tot ce am spus sau simt despre tine. Uneori simt ca te invoc atat de mult incat nu o sa te gasesc in veci. Parca e o superstitie a mea. Cu cat te invoc cu atat mai tare te indepartezi. Poate si asta sa fie un motiv pentru care nu pot sa mai scriu o perioada. Mai mult de atat. Cineva ma intreba daca eu cred in suflete pereche. Nu cred in expresia "suflet pereche" dar cred intr-o potrivire ca o noastra. Stiu ca prea putine persoane in lume au parte de asta. Pentru ca trebuie sa cauti toata viata, iar atunci cand o gasesti, se poate ca acel suflet sa nu vada asta la tine pentru ca fie este cu inima in alta parte, fie este prea tarziu fie, fie, fie... multe... Mi-ar placea sa stiu ca citesti aceste randuri si chiar daca te intalnesc sau nu in viata asta, macar sa stii ca am gandit asta despre tine si gandesc asa despre viata. Te sarut si Te Iubesc.

Sper sa ne vedem curand,
Matei S.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Deoarece vorbesti despre suflet si nu despre trup, poate ti-ar fi mai usor sa gasesti o inima calda, care sa iubeasca aceleasi lucruri ca si tine, dar care sa le si inteleaga la fel, daca ai trece mai repede peste ambalajul trupului si ai privi femeiele, prin ochii lor, direct in inima.
Maria