duminică, 7 februarie 2010

CHRIS REA....

Dupa cum scrisesem in articolul anterior... am "the blues"... Asa am venit de la Slanic. O sa fac un articol si despre Slanic dar mai incolo. Acum va spun ca am venit de la Slanic un pic mai Blue... nu stiu de ce. De fapt stiu de ce dar nu pot sa spun aici:). Ideea este ca eram suparat pana si pe Dumnezeu in prostia mea. Eram suparat pe El pentru ca ma gandeam ca nu ma lasa nici macar la acest concert sa fiu happy, sa ma duc intreg la minte ci ma lasa asa... cu blues-ul in sange si suparat. Am ajuns la Sala Palatului si am ramas consternat. A fost incredibil . Atata lume buna si MUUULTA la un loc .. si toata lumea asta intra pe cele 7 porti de acces deschise si dadea de?... de expozitie de haine de blana si pantofi... Am crezut ca e o gluma dar NU. Era pe bune... pantofi si blanuri. Nu apuc sa ma enervez si sa ma simt prost ca-s roman si facem concerte in conditiile astea ca peste ce dau in foaierul de la garderoba? O expozitie de carnati, caltabosi, proshuto crudo si covrigi de buzau. Imi era greata si nu numai mie... Nu ne lasau sa intram in sala. Stateam toti ca vitele in sala aia de la garde' si asteptam sa intram in miros de (glice, landra, rasuri si potbal.. as vrea eu) caltabosi si carnati de plescoi. Ma dau intr-o toaleta ca era mai liber acolo si citeam un articol in 24fun despre o cantare pe care o are Patoi duminica seara. Dar vorbea cineva cu o voce puternica si "joasa" langa mine si nu stiam cine e. Ma tot concentram sa citesc revista si ala tot vorbea langa mine. Patruns de suparari si blues nu bag de seama cine e dar la un moment dat ma uit urat la pers aceea pt ca ma deranja oarecum... cine era? Stefan Banica... junioru.. partea funny este ca vorbea cu cine? cu omu din articol.. cu Patoi:))))
Am plecat de acolo ca nu ma simteam ok si dau sa intru in sala pe principiul "nu stau la locul cumparat in fundul salii ci astept sa se stinga lumina si ma asez pe un loc neocupat mai in fata"... de obicei stau in fata scenei ca nesimtitu. Pe dracu, de data asta nu numai ca s-au ocupat locurile da mai erau si pilosii care nu aveau loc si statea in picioare sau pe jos printre randuri. A fost de necrezut pentru ca nici la nea Nicu la congres nu era asa plina sala... Arhi-plina!!!! Majoritatea erau de varsta lu tata si a lu mama. Putini de varsta mea sau mai mici. Foarte putini. Eu m-am asezat mai in fata pe marginea unui rand pe o treapta. Ca nesimtitul, recunosc. Mai intai a cantat un irlandez 40 de minute ceva simpatic. Era invitatul special al lui Chris. Apoi pauza de la fara 20 (9) pana la fix... si apoi a intrat fara prea multa pompa Chris si trupa. Are aceeasi trupa de multa vreme doar ca a mai cantat si tipul de la deschidere cu chitara. In rest aceeasi formula: bass, chitara, pian (clape) si tobe si desigur Chris. Rea a schimbat vreao 12 chitare. Normal ca a cantat 2 feluri de muzici. A cantat piesele lui "clasice" dar si blues de plantatie de dadeam cu lantu in mine sa iau bumbacul de pe plante... Am fost foarte emotionat de intalnirea cu Chris si de modul in care a cantat. Partea cea mai frumoasa a fost partea de BLUES... Acum exista si explicatia "jocului" lui Dumnezeu. Eu credeam ca Dumnezeu isi bate joc de mine, chiar ii trimiteam un sms lu' mama sa-i spun ca isi "bate joc de mine" ca sunt trist la concert cand ar trebui sa fiu vesel. De fapt Dumnezeu avea si El un plan... Cum sa pot eu sa simt si sa inteleg blues-ul lui Chris daca nu il aveam de acasa in sange. Va jur ca eram asa suparat ca aveam senzatia ca am eu uneori chitara aceea albastra in mana si scoteam eu notele acelea... e ceva ce nu poate fi explicat. Eu am mai vaz acasa concertul si va spun ca 90% din cei din sala venisera pentru cele 7 hit-uri pe care le-a cantat. Eu am facut parte din cei 10% care au venit mai mult pentru acel heavy blues... Deci Dumnezeu avea un plan.. acesta era... sa enjoy cat mai tare blues-ul lui Chris si deci am gresit eu... Si daca o scriu aici (si se intampla rar sa recunosc cand gresesc) insemna ca am inteles si imi pare rau. Dar imi pare bine ca am fost acolo si ca am simtit asa acele note... (apropo de ce vorbeam cu mama pe sms).
Chris a fost incredibil. Va spuneam ca am mai vaz multe cantari cu el. El nu e un tip care sa se dezlantuie pe scena. Nici muzica nu e de asa natura... Dar va jur ca a dansat pe scena cat a putut .. a tzopait, a ras, s-a simtit bine, a improvizat versuri, a fost foarte bine. A fost in forma si (datorita bassistului francez Sylvin Marc) a dansat asa cum la invatat Sylvin... Chiar Chris spunea intr-un interviu ca Sylvin l-a invatat ca pe scena te poti simti bine. Si asta a facut, s-a simtit fooarte bine si noi, publicul roman, am fost SUPERB. Pe cat de prost m-am simtit de caltabosii de la intrare, pe atat de bine m-am simtit cand am vaz sala arhiplina aplaudand. La ce te poti astepta daca media de varsta era 50 de ani... Ei NU te poti astepta la ce am vazut eu... la BIS a venit nea Chris si a cantat "Let's Dance" si ghiciti ce?? toti mosnegii au inceput sa tzopaie si sa danseze. A fost EXTRAORDINAR de frumos. Nu mai conteaza ca si-au luxat soldurile si ii "dudurea la operatie".. au fost super oamenii astia si sincer m-am simtit mult mai bine cu asa un public decat cu cel de varsta mea... mai ales la asa un concert.
M-am simtit foarte fain la concert si am plecat de acolo cu un mare gol in stomac. Alex Supertramp spunea ca fericirea adevarata este doar cea impartasita... Eu nu am avut cu cine imparti aceste momente superbe de la concert si de aceea scriu aici un articol ceva mai amplu. As scrie eu si mai mult dar ma aopresc pentru ca deja am scris un roman. Atat vreau sa stiti ca asa un concert vezi o data in viata si ca este in top 3 concerte pe care le-am vazut in viata mea. Imi pare rau pentru parintii mei ca nu au gasit bilete ca veneau si ei. chiar regret pentru ca le-ar fi placut foarte mult si m-am gandit la ei. Chiar ma uitam la un domn de langa mine cu barbitza alba si ma gandeam , vazandu-l cu lacrimi in ochi cum il sorbea pe Chrsi, ca poate asa era si tata la concert... cand o vedeam pe doamna din fata mea cum aplauda ma gandeam la mama... deci au fost si ai mei acolo, macar in capul meu.
Pun si eu o filmare.. destul de penibil facuta...cu aparatul foto la concert sa vedeti unde am stat pentru ca inregistrarea este aiurea... totusi o pun sa vedeti un pic din ce am vazut eu...

Un comentariu:

Anonim spunea...

Chiar suntem fericiti pentru ca esti tu fericit, atat cat poti fi. Ar trebui sa vezi in orice moment, intamplare, intalnire etc un prilej de a te bucura mai degraba decat de a te considera marginalizatul soartei. Ai multe motive sa te consideri un norocos, un baftos, in comparatie cu altii sau cu tine in alte momente ale vietii tale. Bucura-te acum, ca nu e interzis.
Ne pare rau ca l-am ratat pe Chris, dar ma bucur ca generatia mea, aia de sacrificiu permanent, a stiut sa se bucure. Poate mai prindem un Pink Floyd macar, dezmembrat, indiferent cum.
mama si tata