vineri, 30 aprilie 2010

LA MULTI ANI MIEEEE!!!! ZI FRUMOASA CA MINE:D

M-am trezit super bine dispus. Ma suna lumea de ieri (pentru ca au uitat ziua exacta) sa imi spuna "la multi ani!" si faptu ca telefonul suna intr-una si pe mess sunt bombardat cu mesaje frumoase (si pe facebuci la fel) ma face sa cred ca sunt inconjurat de oameni faini care ma "place" si care "are grije" de mine si ma suna sa-mi spuna ca sa traiesc zile multe si fericite ceea ce este foarte frumos.
De ieri ma gandeam ce as putea sa-mi pun dedicatie pe blog de ziua mea? E foarte complicat pentru ca am ascultat mult Paul Simon, Pink Floyd si Prince zilele astea si sunt influentat. As fi vrut sa fac un clip cu o piesa de-a lui Prince dar m-am razgandit in ultimul moment si m-am gandit sa imi dedic o piesa de la Cindy Lauper... time after time.. cred ca se potriveste. Anul trecut eram extrem de suparat si pesimist de ziua mea.. mai trecea un an, imbatraneam, solo cu un pisic si fara sa realizez foarte multe in viata mea. Anul asta sunt muuult mai pozitiv si sunt happy ca pe vreme ce trece sunt inconjurat de din ce in ce mai multi oameni faini care ma "iubeste" si asta e super. Inainte ma simteam singur, trist dar acum nu mai sunt asa. Sunt inconjurat de oameni faini. Mereu lumea crede despre mine ca sunt un sinucigas "in serie" si ca scriu porcarii pe blog etc. De fapt eu sunt super chill. Iubesc atat de mult viata.. atat de mult iubesc sa urc pe munte si sa urlu in varful lui incat nici nu ma gandesc la altele ca nu am timp. Toate astea se vad in mine si in atitudinea mea si cei care imi sunt foarte apropiati si ma vad zilnic inteleg asta si vad ca nu am stare si trebuie mereu sa fac ceva, sa ma misc, sa umblu, sa impartasesc bucuriile mele. Iubesc sa Iubesc si asta se vede si se simte chiar daca uneori asupresc .. e mai bine sa asupresti decat sa fii rece.
Ce era mai important mi s-a intamplat. A venit primavara in viata mea si mi-a aratat ca exista si soare, ca mai este si lumina si asta ma face sa debordz de pozitivism. Aveam nevoie de un mic hint ca se poate si acel hint m-a facut sa arat cu adevarat cat de mult iubesc sa iubesc deci gata! destul despre mine, sa vorbim despre mine:))))). Imi plac glumele mele si astazi o sa va placa si voua ca daca nu...!!!!!
Azi o sa fie party maxim in Cafepedia.. pregatit cu stand-up etc, apoi maine 10 oameni plecam in 2 masini la Buhsui unde ne asteapta alti 20 sa facem un party la padure cu gratare etc si seara la club la piatra.. o sa fie antologiccccc.. Va povestesc cand ma intorc. Va pup!

marți, 27 aprilie 2010

Pentru cunoscatori...

Aceasta piesa este de pe un album superb facut de cei 2 grei ai Jazz-ului: George Benson si All Jarreau. Este unul dintre "Albumele"... Melodia este a lui Paul Young de fapt dar cred ca asta este cea mai buna varianta (desi am mai pus o varianta superba mai jos cu George.. a lui Michael si alti mari:) ). Cand o ascult nu pot sa nu imi amintesc de persoana care indrageste cel mai mult piesa asta: Diana Mandache. Stiu ca m-a surprins cand mi-a spus.. dupa un an de nevorbit ca ii place asa ceva.
De fel asociez All Jarreau cu alta persoana pentru ca am impartasit acest concert superb (All Jarreau la Bucuresti). Acea persoana, cu care am vazut concertul, m-a surprins pentru ca nu ascultatse All Jarreau inainte de concert si nu era la fel de entuziasmata ca mine (care de altfel era facut pe mine in scaun). Acea persoana (fara o cultura deosebita in jazz) a ascultat cu sufletul la gura toata muzica aceea, i se ridica la propiu parul pe maini si plangea de atatea emotii ce pluteau in Sala Palatului in timpul concertului. A fost cel mai bun concert de jazz pe care l-am vazut in viata mea si va jur ca unul dintre cele mai emotionante (doar mandria stupida de mascul ma tinea sa nu lacrimez de emotie).
Sper sa ascultati aceasta melodie si sa va placa. Este deosebita atat piesa (fiind o compozitie reusita) cat si interpretarea celor doi care este ireprosabila...


Din pacate nu am gasit melodia pe Youtube din motive de licente si etc asa incat am facut eu un clip cu poze si am pus melodia pe trilulilu ca sa o impartim aici impreuna:). Va pup!

Scrisoarea unui proaspat recrut austriac catre parintii sai

Draga mama si tata,

Ma simt foarte bine aici! Sper ca si voua acasa, lui Karl, Peter, Hans, Annemarie, Karin si Andreas.
Spune-le lui Karl si Peter ca in armata este minunat si sa se inroleze si ei neaparat, inainte sa se ocupe toate locurile.
La inceput mi-a fost mai greu, fiindca trebuia sa stau in pat pana la ora 6, dar m-am obisnuit. Mai spune-le lui Karl si Peter ca nu trebuie sa-si faca decat lor patul si inca cateva fleacuri inainte de micul dejun. Nu tu munca in grajd, hranit de animale, taiat lemne, facut focul…
Micul dejun este mai ciudat: sunt tot felul de sucuri, chifle, dulceata, müsli, dar nici un cartof, carne, sunca, carnati si varza asa cum mancam noi acasa. Dar poti sa le mananci portia unor oraseni care beau doar cafea.
Nu ma mira ca orasenii nu pot merge asa repede si departe. Dupa un mars de cateva ore, au basici la picioare si se intorc in unitate cu camionul. Si nu au mers decat cum ar fi la noi de acasa la posta. Peisajul este frumos, dar din pacate foarte plat.
Acum or sa rada Karl si Peter: am primit laude pentru tragere la tinta! Nici nu stiu de ce. Cercul negru din centru este mult mai mare decat un cap de soarece si nici macar nu se misca. Si nici nu trage inapoi ca fratii Huber de peste deal… Unde mai pui ca trebuie sa te intinzi comod pe o saltea si sa astepti pana trag si ceilalti (o vesnicie…)
Cel mai mult imi plac antrenamentele de lupta corp la corp. Dar trebuie mare atentie la oraseni ca se rup repede. Doar cu Sepp am probleme, l-am pus jos doar o singura data. Cred ca din cauza ca eu am 1,80m si 80 kg iar el 2 m si 130 kg.
Oricum este mult mai usor ca acasa cand scapa taurul nostru la vaci si trebuie sa-l bag inapoi in grajd.
Deci nu uitati sa le spuneti lui Karl si Peter sa se grabeasca, ca nu prea mai sunt locuri.

Va imbratisez cu drag,

Fiica voastra Maria


( de la Anaida :)) )

Paul Simon - Graceland

Din cand in cand trebuie sa ma regasesc in ceva. Sunt implicat in atat de multe lucruri si incerc sa fac atat de multe lucruri incat uneori uit de mine. De multe ori par, mai ales prin posturile de pe blog, un tip care uraste viata sau ceva... Pas de tout.. Iubesc viata, imi place sa o traiesc si iubesc sa iubesc. Cred ca asta a devenit motto-ul meu in viata de ceva vreme si asta ma face fericit pentru ca Iubesc sa Iubesc... De aceea ma implic in atat de multe lucruri, pentru ca viata este scurta si vreau sa le fac pe toata, vreau sa aud corzile vibrand, sa vaslesc cu mainile-mi in apa, sa ma tavalesc in iarba in parc sau pe nisip pe plaja, sa suflu in muzicuta, sa dansez pana in zori singur cu microfonul in mana ... oo atat de multe. E greu sa ma hotarasc ce vreau mai intai.. le vreau pe toate pe langa teatru, licente si altele. Am divagat enorm ca de obicei dar revin acum la muzica:
Cautam ieri sa ma regasesc nitel pentru ca aveam multe in cap si peste ele si un alt nume: Mircea Aldea. Am gasit si redescoperit melodia lui Paul Simon - Graceland. Nu inteleg de ce ma regasesc ia ea si in versurile ei simple si frumoase dar sunt acolo, sunt pe autostrada cu o decapotabila rablagita, ars de soare tot si happy mergand spre Graceland.
Scriu aiurea acum si dezlanat si fara subiect dar important este sa ascultati aceasta melodie. Am ales o varianta din concertul din Africa pentru ca mai are si versurile iar la final are o bucatica dintr-o piesa mai celebra a lui (datorita videoclipului.. poate va face pofta sa o cautati si ascultati si pe aceea: "call me Al"):

luni, 26 aprilie 2010

AM FOST LA UN SUPER CONCERT!!!

Sunt happy! Chiar sunt pentru ca am mai bifat in "cartea mea imaginara" inca un punct de facut inainte sa mor. Fix inainte punctul cu "de vazut Parisul" era punctul cu "de vazut Duke Ellington Orchestra" live... Zis si facut. Luasem biletele de o luna si abia asteptam aceasta seara mai ales ca erau si niste super invitati speciali.
Nu toata seara a fost magica dar acum, daca inchid ochii si ma gandesc la Satin Doll, vad numai partea superba din seara si asta imi va ramane in minte forever. Dupa ce a intrat in sala formatia, dirijorul/pianistul, nea' Tommy, a inceput sa ne prezinte ce va canta. E un negru batran si slab dar cu un simt ciudat al umorului si cred ca era un pic baut:))). Dupa ce a cantat Take The A train au urmat alte melodii superbe si eu ma topeam usor pe scaun in miros placut de parfum... de muzica si in bratele unei frumoase... melodii... A fost o noapte superba. Simteam ca asa vreau sa mor, ascultand muzica preferata si in bratele "parfumului placut mirositor"... Nici nu stiu cand a trecut prima ora. Apoi o pauza de 15 minute si un scurt moment de 4 piese Johhny Raducanu care a cantat si celebrul lui Tribute to Duke Ellington.
Apoi s-a reintors in scena trupa si au reluat recitalul. La fiecare piesa ieseau din formatie alti cantareti care faceau numere de solo incredibile. Binenteles ca am ramas marcat de un saxofonist (cu alto) care facea niste glisando-uri si niste vibrato-uri de am lesinat....
La final a venit in scena superba Aura Rully Urziceanu care a cantat foarte frumos piese de la Duke si la final trupa a mai cantat cateva piese celebre cum ar fi Indigo mood sau una din preferatele mele: Caravan.
Nu stiu cat a placut celorlalti acest spectacol dar pe mine sincer m-a marcat. Asa mi-a facut o pofta sa cant sa exersez si sa ajung sa cant si eu fix asa ceva. Mi-ar placea sa cant blues-uri de la Duke si big-band-uri de la Glenn Miller sau rock-and-roll-uri cu saxul. Dar acum ma duc in pat sa pot visa toate astea. Am avut o perioada cand visam ca eu cant la sax sopran, in concert. Visam asta in fiecare dimineata intr-o perioada. Mi-e dor de perioada aia.
Sper sa am bani de alte concerte pe viitor. Urmeaza o serie superba in mai de concerte de jazz. Sper din toata inima sa gasesc persoane cu care sa impart si sa impartasesc placearea de a merge la jazz la fel cum am impartito(impartasit) sper eu la acest minunant si de neuitat spectacol...

sample: