Calcaiul lui Ahile, Inima lui Stefan!

Ma uitam la Troia cu Brad Pitt si nu intelegeam atunci motivul pentru care Ahile ar fi intrat in lupta in acel moment. El si-a gasit motivul (motiv evident si daca as fi citit dar mai bine m-am uitat la film). Eu ma tem ca mor si nu imi gasesc sa satisfac "motivul".
Ce dracu e viata asta? ok! cand eram mai mic, pe la 20 de ani imi era destul sa am multi bani si sa traiesc, sa te futi cu iubita ca tampitii cu orele, sa crapi cea mai buna mancare, sa bei cu amicii pana dimineata si sa povestesti cum ai vomat si sa traiesti orice cacat. Acu intreb, asta e viata? Sa te futi? NU! trebuie sa fie mai mult in viata decat asta,
Intr-o perioada ma minteam crezand ca trebuie sa calatoresc. Ca asta este un motiv al motivului meu. Am realizat mai tarziu ca asta este o scuza amea. Sa calatoresc e scuza mea de LAS! de om care nu si-a satisfacut motivul Ahilian, dar care nu are nicio treaba cu ortodoxia.

Conform ortodoxiei exista mai mult decat viata asta de aici.. ce zic si eu dar (ortodoxia)nspune ca trebuie sa te pregatesti pentru intalnirea cu El. Mie mi-e teama ca ma intalnesc cu El si dezgrop talantul si tot rau este. As minti sa zic acum ca mi-e teama de asta. NU! nu mi-e teama ca ma cearta Dumnezeu de talantul meu, si asta e NEBUNIE. Nu de asta ma tem ci ma tem ca talantul meu ramane acolo si "motivul" meu ahilian ramane nesatisfacut, cel ce nu are legatura cu Dumnezeu ci are FIX legatura cu mine si lumea asta.. de nimic, de carne sticla si uragane.

Asa ma minteam ca a calatori este cel mai fain lucru. Apoi am realizat ca asta e scuza mea. Scuza ca nu am tupeu ca fac.. apoi am gasit alta scuza, ca nu am noroc. Apoi imi scriu pe pereti "nu astepta momentul potrivit ca vine altul care nu il asteapta si ti-o ia inante"... si degeaba, fac numai 3% din motivul ahilian si raman trist si ma intorc si spun:
Ce dracu e viata asta? e carne? e ceafa de porc? DA! o saptamana am postit si azi mi-am luat carne de porc si o manac si rad de placere si apoi ma intind in pat si plang.. si plang si e plansul cel mai dureros, e plansul fara lacrimi e plansul care consuma mai ceva ca femeia isterica, este plansul care te macina mai tare ca femeia care tace si nu spune ce gandeste sau ce o deranjeaza.. e plansul pe care nu il vede nimeni si care mi-e greu sa vi-l descriu.
Uneori ma sperii singur pentru ca nu cred in Talantul meu. Cred ca el e o minciuna, cred ca l-am umflat eu cu pompa si ca de fapt eu nu sunt Ahile, nici macar Paris .. sunt unu pe care nici in armata lor nu l-au luat pentru ca era schiop si las. Apoi imi amintesc ca de fiecare daca cand am crezut in Ahile si am stiut ca are si el un calcai dar ala nu e tot corpul, atunci talantul meu a inflorit.. atunci mi-am dovedit mie ca il am, asta conteaza cel mai tare, sa imi dovedesc mie. Atunci cand suparat e cel mai greu sa ma iert pe mine. dar dupa ce imi dovedesc mie talantul din mine, nu ma tine mult. Din lasitate nu cred in el si il ingrop in orasele mici de provincie la poale de munte crezand ca voi scrie CA CAragiale la un moment dat.. dar nu se intampla asta...
De multe ori imi dau seama ca mama m-a scaldat in Stix dar m-a tinut de INIMA... oricine trage in ea e punct ochit si lovit. Sunt de cele mai multe ori las, sunt slab de inger, sunt fara balls si nu am tupeul sa scot scutul de la naftalina sa ies sa arat cum pot sa zbor si sa fac si pe altii sa zboare si mi-e frica de esec. Ma gandesc mereu ca cel care nu incearca nu greseste. De frica si iluzia greselii, de frica mea.. de mine, ca o sa scap scutul, sau ca nu pot sa urc pe altii pe scutul meu sa zboare si de frica asta nu mai scot nimic.. las totul acolo. Doar ca nu realizez ca scutul nefolosit se rugineste si dispare...

Ma intorc si va intreb ce e viata? este sex? este carne? este parizer? este muntele si marea. DA! nimic din ahile nu era daca nu era parizeru si daca nu se bucura de mare dar cred ca si marea s-a bucurat de el... vreau ca marea sa se bucure de mine. sa simt ca muntele tremura cand urc pe el. De fiecare data cand merg la munte plang si ma minunez de maretia si frumusetea lui. Cat de frumos este Simplul.. simplitatea si maretia muntelui.. cu o singura roca, aruncata parca intamplator, cu muschi pe ea, cu verdeata, cu o creanga uscata si o copita de caprior in muschiul des.. cum toate astea te fac sa tresari.. este o minune care ma face sa plang la 'miicimea mea... Dar muntele, in maretia lui, se desfacea si se cutremura cand insusi Ahile aparea...

Da! viata e sex salbatic, este parizer, este pizza, este muzica de la laptop este muntele in maretia lui, este concertul din timpane, este filmul printre pleoape dar cum le-ar fi trait pe toate Ahile? Altfel, implinit...pentru el nu era doar carne... Nu se pot sa existe unele fara altele... nu exista sex fara pizza si fara munte.. asa cum nu exista Ahile fara calcai.. cand Ahile se intalneste cu toate este.. Zeus...

Comentarii

Lucian a spus…
Oare a existat Ahile?
Sau mai degraba a fumat "iarba" Homer si in starea lui de euforie si-a imaginat Iliada?
Razvan a spus…
Maestrul Dan Puric ar fi mandru de articolul asta; daca n-ai citit cartea dansului, "Cine suntem"...o recomand. Poate gasesti acolo raspunsul la intrebarea ta...
Anonim a spus…
:)))) PURIC :)))) bun articol am oftat am zambit am ras cu pofta :))

Postări populare de pe acest blog

GHICITORI NEVINOVATE DIN FOLCLORUL ROMANESC

Apel către noile lichele

...