un bec.. o tara

Nu stiu altii cum sunt.. dar eu plang...

Cand ma gandesc la Romania, cand ma gandesc la Buhusi, la Bacau la Piatra la Bucuresti... la Iasi.. la munti.. la tot ce are tara asta si ascult si melodia asta.. imi vine sa plang. Plang de ciuda ca am fost in Austria si am vazut cum este sa fii mandru de tara ta.. sa fii mandru ca e a ta si ca esti neamt sau austriac.. Simt nevoia sa ma mandresc cu ceva din tara mea.. sa ma mandresc cu ceva in sport, in turism, in agricultura sau industrie sau educatie sau cultura. TOTUL e la pamant.. nu mai avem valori deloc.. totul e la trecut.. genaria de aur... teatrul cu actorii din generatia Toma si Dem.. morti.. Nadia Comaneci si Tiriac... Petrolul lui Carol si Delta lui Borcea.. totul e la trecut. Nu mai exista nimic in tara asta cu care sa te manresti. Ceva care sa te faca sa vibrezi la imn, la ideea de stat.. atunci cand te uiti la un film despre Stefan el Mare sau cand vb cu un englez despre Romania.. nu mai avem tara, nu mai avem stat nu mai avem onoare.. Nu mai avem nimic... Suntem goi.. suntem niste nomazi blocati intr-un tinut atat de frumos ca nu meritam sa-l locuim.. suntem niste apatrizi.. suntem palestinienii Europe.. suntem nimeni cu motz, suntem fanta din afara Shengenului si acolo meritam sa ramanem, in afara.. sunt rahatul cu pretentie.. nimicul cu precizie... nici cacatul nu ne putem lauda ca pute cel mai bine.. ca daca mancam numai shtevie si barabule.. ce sa puta? carne nu mai mancam decat la Craciun si Paste... Nu mai avem credinta, nu mai avem valori!!!
Ne lipsesc modelele, valorile si cultura.. ne lipseste o directie.. suntem mai rau decat Congo. Congo are o directie. Noi mergem permanent in deriva... Nu vreau sa imi cresc copiii aici.. desi sunt si eu destul de batran sa mai emigrez...